Dimineata la cantina

Yumi se ridica, ametita cum era, si fugi undeva unde nimeni nu avea s-o gaseasca - beciul.

Doar Naomi o putea gasi,o urmari,dupa care se uita in ochii ei..
-De ce ai fugit?

Yumi se uita fulgerator la Naomi, dupa care sari peste ea si fugi mai repede ca vantul de iarna.

Naomi se ridica si fugi cu fiteza luminii,pana ce o prinse..
-Spune-mi!

Nu iti spun!!!!! Lasa-ma in pace, tipa Yumi plangand, lasa-ma!!

-Hai te rog!Spune-mi,poate te pot ajuta!
Spuse ea dandu-i un servetel sa-si stearga lacrimile..

- Nu-ti face griji, zise Yumi. Nu e din vina ta. Pur si simplu, asa sunt eu. Poate... putin geloasa? Caci eu nu am cu cine sa imi petrec timpul...

-Esti geloasa?
Spuse Naomi razand..

- Da, fiindca imediat ce ai aparut tu, Kido s-a indepartat de mine ... Ahm, dar asta nu mai conteaza, zise Yumi fugind.

Naomi o prinse de umar..
-Nu mai fi trista..Baiatul va aparea cand nu te astepti..

- Mda, stii tu, zise Yumi. Faci cumva cursuri de previziuni?

-A,da..Fac cursuri de previziuni..

- Hai nu mai spune

-Nu glumesc..

- Te cred.
Deodata se auzi un zgomooot foarte puternic

-Ce se intampla?

- Stomacul meu, se rusina Yumi. Am sarit peste micul dejun.

-Ah Yumi!

- Ce? -_-"

-Nu puteai spune mai devreme?

Despre ce vorbeesti?????

-Ca nu ai luat micul-dejun?

Prostuta de mine...asa e Hai sa mergem

-A,ok..Dar cu Kido ce facem?

- Pastreaza-l.